Pasiunea unora pentru autoturisme se traduce nu numai în liniuţe sau drifturi, ci în modificări mecanice care ţin de regulamente sportive. Cei care doresc să intre în rândul pasionaţilor de tuning trebuie să ştie că o lucrarea complexă poate ajunge să coste dechiar mai mult decât valarea maşinii noi.
Primele tentative de modificare a autoturismelor la Brăila au fost făcute înainte de 1989, când, câţiva piloţi locali, care cochetau cu arta bricolajului, au reuşit să scoată dintr-o Dacia 1300 în jur de 110 CP.
„Modificările erau complexe, la chiulasă, galerii, avea patru carburatoare Solex orizontale. Cutia de viteze era cu patru trepte dar rapoartele erau făcute la Promex, după formula folosită de campionul naţional Aurel Grigoraş. Maşina, distrusă într-un raliu în anul 1993, nu mai consuma 7 litri, ci 28-30 de litri la 100 km", şi-a amintit de vremurile de atunci ing. Florin Fisichiu, autorul modificărilor.
În general tuningul începe cu elementele cele mai simple.
„Primul lucru pe care-l cumperi este setul de roţi noi. Vezi că prinde şi parcă ai mai cumpăra ceva. Aşa ajungi să schimbi practic tot interiorul. Schimbi şi triplele, iar la urmă intervii în softul motorului şi-l ridici la 130 CP. La urmă trag linia şi văd că în autoturismul pe care l-am cumpărat cu 8150 euro, (Dacia Logan 1.6) am mai băgat cam 1500 euro. După ce i-am cumpărat şi staţie audio de 500 w toată maşina a ajuns să mă coste cam 11.000 de euro", ne-a explicat Daniel Baciu, posesor al unui autoturism tunat.
Odată cu modificările aduse maşinii, calităţile şi performanţele acesteia se schimbă.
„Am un Opel Corsa de 1.4 litri. Am schimbat supapele, injectoarele şi softul. A sărit astfel de la 85 la 140 CP. Am lucrat la trenul de rulare care are acum arcuri mai tari, amortizoare cu gaz, bara antiruliu mai groasă, jenţi de viteză. Acum maşina poate atinge 220 km/
