În lumea de business s-au dezvoltat sisteme de evaluare și dezvoltare a psihologiei organizaționale ce urmăresc îmbunătățirea performanțelor pornind de la modul în care organizația se percepe pe sine, prin intermediul celor ce lucrează acolo, și cum este ea percepută de liderii acesteia, și apoi de public sau clienți.
Apoi, aliniem obiectivele cu strategia și psihologia organizațională astfel încât procesele și procedurile organizaționale să conducă la obținerea rezultatelor dorite și, implicit, la atingerea obiectivelor stabilite. Unul dintre rezultate este o anume imagine a organizației, imagine ce reflectă în bună măsură percepția publicului, a consumatorilor asupra organizației. Această imagine o mai numim și brand. Se observă constant că, deși liderii influențează consistent comportamentul organizațional, organizația în sine nu este „reproducerea întocmai“ a profilului liderului.
Extrapolând acest model la nivelul celor ce ne conduc astăzi, observăm că discuțiile și strădaniile guvernanților de „a lipi țării un brand“ sunt haotice, false și neproductive, având în vedere că valorile ce stau la baza oricărui brand sunt foarte vagi sau deloc definite. La nivelul domeniilor de activitate, sănătate, învățământ, muncă și asistență socială sau administrație, deciziile și procesele sunt haotice. Valori? Care valori? Nu am cunoștință ca vreun domeniu, minister sau instituție să aibă declarate valorile care le definesc activitatea și obiectivele. Cu atât mai puțin să le practice. Pe cale de consecință, nici instituțiile acestea sau oricare altele aparținând statului român nu au vreun brand anume sau vreo imagine, mai bine zis, pe care să și-o promoveze. Deși munca întregului Executiv, cu parlamentari ce susțin puterea cu tot, se îndreaptă constant spre domeniul comunicării și construcției de imagine.
În rândul publicului, al cetățeanului de pe str
