Un profesor dintr-o comună băcăuană a reuşit să adune peste 500 de specii de plante şi arbori, multe exotice, pentru lecţiile de biologie ţinute copiilor din sat. Acum, la 90 de ani, dascălul se poate mândri că este fondatorul singurei grădini botanice rurale din România.

La cei 89 de ani ai săi, profesorul Paul Ţarălungă ne-a oferit lecţia celui care şi-a dedicat întreaga existenţă şcolii şi comunităţii. A făcut, cu braţele şi din banii lui, singura grădină botanică rurală din România. Şi un muzeu cu şapte secţiuni - zoologie, botanică, biologie, etnografie, numismatică, arheologie şi paleontologie. Mai presus de toate însă, dascălul din comuna băcăuană Prăjeşti poate servi drept model pentru mulţi profesori din România, ba chiar şi pentru oficialii Ministerului Educaţiei. Pentru că, în timp ce la noi există, de zeci de ani, un învăţământ teoretizat, cu o sumedenie de manuale aruncate peste capul elevilor şi un volum imens de informaţii pe care copiii le pot cuprinde numai învăţând papagaliceşte, ei bine, în tot acest timp, profesorul Paul Ţarălungă a reuşit să aplice la Prăjeşti o cu totul altă metodă de învăţare - cea practică.

Dascălul cu dublă specializare - biologie şi geografie - nu a vrut să le vorbească elevilor lui numai din cărţi despre plante şi arbori. A făcut grădina botanică, în care a plantat peste 500 de specii autohtone şi exotice, astfel încât copiii să aibă în faţa lor cât mai multe dintre bogăţiile continentelor. După acelaşi principiu, al practicii, s-a născut şi muzeul. Să vadă şcolarii animale şi păsări împăiate, fosile, arme şi unelte medievale, hărţi îngălbenite de veacuri. Definiţia omului de la catedră, în viziunea lui Paul Ţarălungă, sună astfel: „a fi profesor înseamnă a nu vorbi pe dinafara realităţii, ci practic". Şi teoria e bună, la clasă, admite el, dar cu o condiţie: „să fie făcută de profesorul care are fundamentul