Foarte pe scurt despre un monopol bisericesc si disputele din Ortodoxie. Doua intimplari recente mi-au oferit subiectul articolului de astazi. Prima s-a petrecut chiar la Iasi. E vorba de descoperirea unui atelier de luminari in curtea unui crestin. Se stie ca fabricarea luminarilor e monopol al Mitropoliei. Tot ce inseamna luminare de pus la capul mortului sau de aprins in tintirim vine de obicei de la mesterii angajati de Mitropolie in acest sacru scop. A incalca monopolul e o erezie care se pedepseste nu numai prin afurisenii bisericesti, ci si prin legea civila. Proprietarul atelierului privat a fost saltat de mascati si depus la cremenal. A doua intimplare e recentul atac al publicatiei grecesti To Vima (nu stiu ce inseamna termenul) impotriva Patriarhului Daniel. Prea Fericitul e acuzat de clericii eleni (de Patriarhul Ierusalimului indeosebi) ca dezbina Ortodoxia si ca isi aroga drepturi pe care doar intiiul intre egalii Bisericii Rasaritene, Patriarhul de Constantinopole, Bartolomeu, le detine prin traditie. Mai mult, grecii spun ca Patriarhul Daniel pune in pericol organizarea unei viitoare intruniri ecumenice (un mare sinod), la care s-ar discuta o apropiere intre catolici si ortodocsi din punct de vedere dogmatic. Prima intimplare nu are cine stie ce importanta. Ne putem intreba, totusi, in ce masura infiintarea unui atelier de luminari poate fi un delict, cita vreme in Romania e valabila o lege antimonopol. Altfel spus: in Romania, poti produce orice, de la frigidere la furculite si cutite, de la pastile in contra durerilor de oase la guma de mestecat, de la picturi prerafaelite la tricouri cu inscriptii porcoase. Nu ai voie, in schimb, sa produci luminari. Mi se pare ciudat, dar nu incomprehensibil. Pot intelege grija Bisericii de a-si pastra monopolul pe lumina. La urma urmelor, locul luminarii e in cuprinsul bisericii. Am mai scris: luminarea e facuta