Dacă nu ar fi venit recesiunea, ţăranii din Lupeni şi din Daia nu şi-ar fi descoperit potenţialul. Pentru ei au lucrat fondurile norvegiene, puse la treabă de două ONG-uri româneşti. Până să vină criza, fructele livezilor din Harghita putrezeau, iar laptele micilor crescători de vite din Sibiu, la presiunea procesatorilor, era cumpărat pe nimic.

Fundaţia Civitas de la Odorheiul Secuiesc a pus la cale, în 2009, un proiect strict legat de tradiţie şi care are ca obiectiv, oricât de sec ar suna, dezvoltarea comunităţilor izolate, mai ales din punct de vedere economic. Ţinta sunt 23 de comune din judeţul Harghita şi trei oraşe, în total, 127 de aşezări rurale: 54% din cetăţenii judeţului locuiesc în zona rurală, iar veniturile populaţiei vin, ca şi în alte regiuni ale ţării, preponderent din agricultură. Cei de la Civitas spun că cea mai consistentă resursă a zonei sunt fructele.

Proiectul gândit de ONG-ul românesc şi finanţat inclusiv cu fondurile norvegiene prin Innovation Norway - compania de stat care gestionează finanţarea, direct către beneficiari şi fără intermediari - are atât de mare succes, încât primari din toată ţara vin la schimb de experienţă şi se gândesc să aplice proiectul şi la ei în zonă. Ţăranii, care iniţial au fost extrem de greu de convins, ca şi autorităţile, dacă nu au devenit mici antreprenori, măcar au ce face cu fructele care înainte le putrezeau în livezile sălbăticite. Şi primesc bani pentru asta. Alţii au devenit traineri şi chiar şi-au creat o sursă de venit consistentă.

Potenţial inedit

Cum funcţionează proiectul? Civitas spune că este folosit, în proporţie de sută la sută, potenţialul zonei: până la apariţia proiectului, peste 30 de soiuri de fructe erau pe cale de dispariţie, de la păducel şi porumbar până la măceşe sau alte denumiri de care orăşenii nu au auzit niciodată. Toate aceste fructe, alături de me