De ani şi ani de zile, din când în când, problema câinilor fără stăpân revine în atenţia autorităţilor şi a publicului. De ani şi ani de zile, problema rămâne în continuare nerezolvată. Ba mai mult, se acutizează pe măsură ce timpul trece. Ba să-i eutanasiem, ba să-i sterilizăm, ba să-i ţinem în adăposturi, ba să-i mângâiem sub coadă.
Discuţii, analize, proteste, iubitori de animale, dezbateri, înjurături... Nimeni nu a rezolvat însă concret şi problema. Acum, se discută din nou despre eutanasiere. Iar dezbateri, iar proteste, iar opinii pro şi contra. Nu ştiu voi, dar eu unul m-am săturat de toată situaţia asta. M-am săturat să tot "sterilizăm" ani de zile o problemă care, de fapt, se înmulţeşte exponenţial. Nu mă interesează că Bădălan e pentru eutanasiere. Nici că fostul primar, actualul senator Cibu este împotrivă, pronunţându-se doar pentru sterilizare. (Fie vorba între noi, a fost primar, a avut soluţia la îndemână, dar nu s-a întâmplat nimic în mandatul lui în privinţa remedierii stuaţiei).
De fapt, nu mă interesează cum se rezolvă problema şi care e metoda adoptată. N-ar trebui să intereseze nici care e dorinţa mea, a ta sau a altuia în această privinţă. Tot ceea ce trebuie făcut şi ceea ce trebuie să-i intereseze de fapt pe cei care au la îndemână reglementarea cadrului legal este un lucru simplu: să ne scape de câinii de pe străzi. Nu ştiu cum, dar cât mai repede şi mai eficient. Pentru că - şi am mai spus-o - este de-a dreptul revoltător ca în anul 2011 să fim invadaţi de câini. Nu este normal, nu este de înţeles şi cu atât mai mult de acceptat. Nu trăim în Evul Mediu, ca să împărţim străzile cu animale. Aşa cum nu se acceptă lupi pe stradă, aşa cum nu am trăi cu şacali printre blocuri, aşa cum nu putem ţine urşi la scara blocului, nu putem ţine nici câini.
Dacă parte din românii care locuiesc la bloc mai au încă apucături
