Szoboszlay este ultimul reprezentant în viaţă al "Generaţiei deAur" a Universităţii, din bejenia de la Sibiu
Nicolae Szoboszlay şi Dr. C. Rădulescu, simboluri pentru "U",respectiv CFR, au legat de-a lungul deceniilor o relaţie unică înfotbalul din Ardeal
Dr. Constantin Rădulescu şi Nicolae Szoboszlay. Un bucureşteanşi-un ardelean sadea. Un român şi un maghiar. Primul, un simbolCFR-ist propăşit sub "şapca roşie" a universitarilor, iar aldoilea, o icoană pentru istoria lui "U". Un doctor apreciat şi unmaestru emerit al sportului. Ce îi leagă?
O prietenie ce a ţinut timpul în loc. Asta e şi impresia care-ţirămâne când te uiţi în ochii albaştri, mari, străvezii, deadolescent, ai lui Szoboszlay. La 85 ani, sfidează timpul. E lucid,coerent, sănătos tun, face gimnastică în fiecare dimineaţă şi încămai munceşte la "U". Despre prietenul său "ceferist" vorbeşte cumare drag. "Înainte să ne părăsească, Doctorul a avut dorinţa ca euşi ziaristul Viorel Cacoveanu să rostim cuvintele de adio laînmormântare. Scriitorul nu a avut puterea sufletească, dar eu amfăcut-o. Cu lacrimi în ochi, desigur...", rememorează Szoboszlayevenimentul funebru din 2001.
Prieteniesub semnul cântecului
Legătura indestructibilă între un boem incurabil şi un sudisttăios, precum Rădulescu, şi ardeleanul pedant şi disciplinat,Szoboszlay, s-a născut sub cântec. "În perioada romantică afotbalului era un obicei clasic. Toată lumea cânta. Şi Pişti Covacimi-a spus că la Ajax se cânta formidabil. Astfel se nivelaudiferenţele sociale în echipă. Groparul se simţea la fel ca şidoctorul", explică Szoboszlay felul în care s-a ataşat deRădulescu. "Cine ştia să cânte era cel puţin rezervă. Cântecul tebăga atunci în echipă. Rădulescu cânta fals, dar pe teren era unmijlocaş extrem de bun", îşi aminteşte, cu zâmbetul pe buze,venerabilul tehnician.
800 de
