Sfinţii au înlocuit mânia cu blândeţea, lenea cu hărnicia, răutatea cu bunătatea, zgârcenia cu dărnicia, vrăjmăşia cu dragostea.

Astfel de oameni răniţi de dragostea lui Hristos au vieţuit pe meleagurile româneşti, căci ţara noastră e pământ binecuvântat. În inima Transilvaniei, la poalele Munţilor Apuseni, chipul luminos al Sfântului Ghelasie este păstrat de credincioşi în suflete. Mănăstirea a atras atenţia lui Nicolae Iorga, care a fost impresionat de vechimea şi simplitatea aşezământului, de sălbăticia locurilor greu accesibile şi de numele locului. Capul sfântului se păstrează într-o raclă de argint în biserica mare. Sfântul ierarh Ghelasie de la mânăstirea Râmeţ, din judeţul Alba, este un sfânt creştin canonizat recent de Biserica Ortodoxă Română. Potri­vit părintelui Antonie, duhovnicul Mănăstirii Râmeţ, moaştele Sfântului ierarh Ghelasie au fost descoperite în 1929 în timpul unor lucrări de îndepărtare a aluviunilor aduse de ploi în curtea mânăstirii. Astfel, călugării au găsit într-un şanţ un craniu care a înconjurat singur de trei ori biserica şi în final s-a aşezat pe pervazul lăcaşului. Acesta a fost prima dovadă a puterilor moaştelor Sfântului Ghelasie. Sfântul Ghelasie a fost canonizat la 30 iunie 1992, cu ocazia sfinţirii noii biserici de la Râmeţ. Numele sfântului este atestat documentar în anul 1979, când în timpul lucrărilor de restaurare a picturilor din interiorul bisericii a fost descoperită o inscripţie scrisă cu caractere chi­rilice care conţinea numele acestui ierarh al zonei. Despre Sfântul Ghelasie se povesteşte că, într-un an, călugării mănăstirii aflaţi la cositul fânului, suferind din cauza căldurii mari, s-au adresat acestuia în speranţa că vor fi ajutaţi. Acesta, rugându-se lui Dumnezeu, a făcut de trei ori semnul crucii cu toiagul şi, lovind în pământ, a ţâşnit un izvor cu apă rece care există şi azi sub denumirea de Fântâna