Una dintre cele mai agresive patimi ale zilelor noastre este desfrânarea. Este greu să luptăm cu vicleşugurile acestei patimi, mai ales că le găsim pretutindeni. La începutul anilor '90, s-a produs o invazie necontrolată a pornografiei, devenită bun de consum. Din păcate, cei mai expuşi sunt adolescenţii şi tinerii. Lupta este una grea şi de durată. Sfânta Maria Egipteanca ne arată că eliberarea deplină poate dura o perioadă direct proporţională cu robia noastră faţă de ea sau chiar o viaţă întreagă.

În urmă cu un mileniu şi jumătate, o femeie de moravuri uşoare a renunţat la o viaţă plină de plăceri pentru singurătatea şi sălbăticia pustiei. Timp de 47 de ani s-a luptat pentru cei 17 ani petrecuţi în desfrânări de tot felul. Astfel, cea mai mare păcătoasă, Maria Egipteanca - căci despre ea este vorba -, a primit în dar sfinţenia, devenind cel mai concludent exemplu de pocăinţă. Astăzi, societatea contemporană a devenit atât de pervertită, încât modelul Sfintei Maria Egipteanca trece neobservat. Trăim într-o epocă a libertăţilor de tot felul, a ridicării patimilor la rang de virtute.

'Patimile par a fi cultivate cu multă intensitate, până la paroxism, încât părinţii duhovniceşti de altădată au avut perfectă dreptate spunând că patimile călăresc lumea aceasta, în timp ce virtuţile creştine sunt luate în derâdere şi adesea uitate', spune pr. prof. dr. Ioan C. Teşu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă 'Dumitru Stăniloae' din Iaşi. Dar cea mai agresivă dintre patimi, mai susţine părintele, este patima desfrânării, şi citează pe Sfântul Ioan Casian care, denunţându-i viclenia şi gravitatea, spunea că această patimă atacă neamul omenesc din primele momente ale tinereţii (din primele clipe în care se deşteaptă pofta şi plăcerea) şi este biruită de foarte puţini până la moarte. Printre aceştia se numără şi Sfânta Maria Egipte