Osemintele descoperite într-un cimitir medieval din Italia ar putea elucida felul în care erau trataţi soldaţii în urmă cu 1.500 de ani, scrie The Daily Mail. Printre scheletele găsite acolo, se află rămăşitele unui bărbat căruia îi lipseşte o porţiune din craniu, leziune care nu i-a fost însă fatală, medicii de la acea vreme reuşind să-l "opereze" cu ajutorul unor instrumente rudimentare.

Rămăşiţele unui soldat rănit grav în urma unei lovituri de buzdugan sau de topor dezvăluie felul în care erau "operaţi pe creier" soldaţii răniţi în timpul războaielor. Craniul bărbatului, care a trăit cândva între anii 500 şi 700 ai erei noastre, avea o gaură de apoximativ cinci centimetri. Oasele netede din jurul ei sugerează o intervenţie medicală deoarece ele par a fi fost şlefuite cu un obiect abraziv. Rana începuse să se vindece înainte ca bărbatul să moară.

Un al doilea craniu cu o adâncitură în formă de cui prezintă un proces de remodelare similar, potrivit cercetătorilor. Persoana respectivă se pare că a supravieţuit loviturii de topor, spre deosebire de un al treilea set de oseminte care i-au aparţinut unui lepros. Acesta a fost la rândul său lovit în cap, dar nu prezintă semne de vindecare, ceea ce le spune cercetătorilor că bărbatul a murit la scurt timp după ce a fost rănit. În perioada respectivă, deşi leproşii erau respinşi de societate, ei erau nevoiţi să lupte în armatele triburilor din care făceau parte. "Societatea avară (n.r. căreia se pare că i-au aparţinut soldaţii amintiţi) era inflexibilă în legătură cu serviciul militar. În anumite situaţii, toţi membrii ei, sănătoşi sau bolnavi, erau chemaţi pentru a asigura supravieţuirea poporului", a explicat antropologul Mauro Rubini. El crede că soldatul lepros a murit într-o bătălie împotriva Imperiului Bizantin. Oamenii de ştiinţă vor să examineze rămăşiţele bărbatului pentru a studia evoluţia leprei.