Prima tentaţie a fost să scriu că "Gândul" bate fundul. Era prea nepoliticos. Cel puţin pentru că în redacţia ziarului "Gândul" lucrează şi jurnalişti cu nume, experienţă şi talent. Mulţi dintre cei care scuipă azi pe ruinele presei ar fi avut ce să înveţe de la aceştia. Asta dacă ar fi avut organ. Aşadar, cer înţelegere. N-am folosit un asemenea titlu. Am ales "«Gândul» bate câmpul". Nu "«Gândul» bate câmpii". Din raţiunile amintite mai sus nu am utilizat pluralul. Dar şi din cauza faptului că este vorba de un ziar de ştiri, fost până mai ieri şi pe hârtie şi, mai nou, doar online.

De fapt, tot acest articol are treabă cu purcoiul de prostii scris de chiar redactorul-şef al acestei publicaţii. Redactorul-şef pretinde că se numeşte Claudiu Pândaru. Omul are un fel de zero referinţe în domeniu. Şi un tupeu de analfabet scăpat într-un muzeu de istorie. De ce am utilizat formula "«Gândul» bate câmpul"? Pentru că redactorul-şef al fostului ziar tipărit vorbeşte ca ţăranul furios pe răsăritul soarelui. Sau ca prostul supărat pe Palatul Culturii din Iaşi pentru că n-a fost lăsat să intre în sala de lectură. Sau ca analfabetul supărat pe "Universul", "Curentul" (acestui Tilică titlul de mai sus nu-i sugerează decât tocurile şi poşetele Elenei Udrea), "Convorbiri Literare", "Viaţa Românească", "Vatra", "Tribuna", "Contemporanul", "Curierul Românesc", "Timpul", "Dreptatea", "Vremea", "România liberă", chiar şi "Adevărul" (unde, în redacţia veche, ar fi fost bun doar de trimis pe la meciuri, înmormântări sau după câte un pachet de ţigări). Ei bine, marele creier din fruntea ziarului online "Gândul" scrie negru pe alb: "Am urât presa scrisă pe hârtie pentru zeii falşi pe care i-a creat. Pentru monştrii sacri ai pastei de pix. Monştrii sacri şi bronzaţi. Bronzaţi de atâta plâns pe umerii sărmanilor zilei". Omul acesta habar nu are ce judecată a formulat. S-o fi gândit