Municipalitatea a închiriat peste o sută de toalete ecologice, pentru care plăteşte, cu tot cu servicii de vidanjare şi curăţenie, peste 150.000 de lei pe lună. Problema este că banii cheltuiţi nu se justifică pentru că multe dintre WC-urile acestea par să nu fi văzut dezinfectant şi detergent de multă vreme...
Toalete ecologice, de neîntrebuinţat
Peste o sută de toalete ecologice sunt amplasate în Timişoara, în staţii din proximitatea mijloacelor de transport în comun, în zona parcurilor, a cimitirelor şi în alte locuri intens circulate. Majoritatea acestor toalete nu sunt, însă, utilizabile – dacă nu sunt încuiate sau defecte, mirosul pe care îl emană îi face pe oameni să treacă pe trotuarul celălalt, semn că mizeria este la cote înalte.
La cele două toalete amplasate pe strada Zürich, în apropierea Gării de Est, odată deschisă uşa uneia dintre aceste cabine, dacă nu te izbeşte mirosul, astfel încât să nu duci gestul la bun sfârşit vei vedea manetei cu care se trage apa, semn că oamenii nu au cum să facă curăţenie în urma lor... De hârtie igienică nici nu poate fi vorba.
Situaţia este însă mai... colorată la toaletele amplasate în staţia de autobuz şi firobuz de la Poşta Mare. Aici, deşi se spune că toaletele sunt curăţate şi spălate zilnic – asta arată nu situaţia din teren, ci contractul pe care Primăria Timişoara îl are cu o firmă specializată – mirosul este insuportabil, iar lucrurile promit să se înrăutăţească mai mult odată cu creşterea temperaturilor. Dacă deschizi uşa uneia dintre cele două WC-uri, vezi că maneta pentru „flush-ul” apei lipseşte, iar uşa abia stă închisă.
Dacă exagerăm sau nu în expunerea detaliilor, doar cei care au folosit astfel de toalete o ştiu... Cert este că, aşa cum mesajul ecologic, scris în mai multe limbi, de pe cabinele ecologice arată că „Pă
