Muzeul Naţional de Artă al României s-a transformat în sală de clasă pentru copiii curioşi. Exponatele au folosit ca material didactic. La sfârşitul orelor micuţii au avut parte şi de un atelier de artă.
Lecţia începe cu două reguli de aur: „Nu avem noie să vorbim tare şi nu avem voie să atingem exponatele". Micuţii de la Grădiniţa Elite s‑au conformat repede şi s-au aşezat cuminţi pe pernuţe pentru a participa la lecţia de la muzeu cu tema „Din lumea celor care nu cuvântă". Primul curs- tabloul „Fata cu porumbei" (Sava Henţa). „Vedem în tablou că păsările zboară. Mai ştiti şi alte păsări?", întreabă Ozana Niţulescu, referent educaţional în cadrul muzeului. „Vulturul, struţul, lebăda, găinuşa, cocoşul", vine repede răspunsul.
Tablourile, material didactic
Preşcolarii au pictat animalele lor preferate în atelierul de creaţie
Următorul tablou, „Amazoana" de Ştefan Luchian repezintă o altă sursă prin care cei mici sunt puşi să-şi folosească cunoştinţele. Puştii spun pe rând la ce folosesc caii sau cum se numeşte „puiul" calului: mânz.
Apoi, preşcolarii au învăţat despre sculpturi şi animale imaginate de artişti celebri. „Ştiţi de ce sunt plaţi peştii?", întreabă profesorul. „Pentru a înota mai bine", răspund cuminţi elevii care abia au împlinit 3-4 ani. După ce lecţia s-a terminat, elevii au avut parte şi de un atelier de pictură. Fiecare a primit ca temă să deseneze animalul său preferat. Băieţii au fost atraşi mai mult de animale sălbatice, puternice pentru că „îi mănâncă pe cei răi". Fetele însă au desenat porumbei şi cai pentru că sunt „drăguţi".
Profesori la muzeu
„Obiectivul este ca micuţii să se simtă bine la muzeu pentru ca mai apoi să revină. Ideea este să reţină tema respectivă, să înţeleagă opera, să înveţe cum să privească un tablou şi să poată să descrie ceea ce văd în pic