În volumul apărut în Germania în 1986, „Omul este un mare fazan pe lume“, laureata cu Nobel descrie compromisurile emigrării. Cartea publicată în peste 20 de ţări va fi şi în librăriile româneşti la începutul lunii mai, fiind tradusă pentru prima dată în limba română de Corina Bernic.
România anilor '80. În volumul Hertei Müller, intitulat „Omul este un mare fazan pe lume" şi apărut în limba germană în 1986, familia şvabă Windisch aşteaptă de ceva vreme să primească de la autorităţi documentele pentru emigrare. Tot mai mulţi consăteni reuşesc să plece din Banat - numai viaţa celor din familia Windisch pare să se fi oprit în loc, până când fiica, Amalia, este nevoită să cedeze avansurilor unui miliţian „dispus să-i ajute". Volumul „Omul este un mare fazan pe lume" va apărea la începutul lunii mai la Editura Humanitas Fiction.
O Românie a scrisorilor deschise
Ca toate scrierile Hertei Müller, şi „Omul este un mare fazan pe lume" este o carte care „îţi va rămâne multă vreme în minte după ce o citeşti", apreciază traducătoarea Corina Bernic. Volumul, de un lirism dureros, te copleşeşte „prin acel sentiment al neputinţei în faţa unei vieţi aflate la cheremul unor mărunţi funcţionari ai statului sau ai bisericii, precum miliţianul sau preotul satului care aşteaptă favoruri de orice tip pentru eliberarea de documente necesare emigrării sau precum poştăriţa care ori deschide scrisorile şi le povesteşte miliţianului, ori bea banii pe care oamenii îi plătesc pentru timbre", punctează traducătoarea.
Astfel, un paznic explică, în volumul Hertei Müller, de ce scrisorile nu ajung niciodată la destinaţie în România acelei perioade: „Poştăriţa ne ia plicurile şi banii pentru timbre. Din banii de timbre îşi cumpără ţuică. Citeşte scrisorile şi le aruncă la gunoi. Iar când miliţianul nu are treabă în depozit, stă lângă poştăriţă în spatele pupitrului şi
