Avem un nou aranjament pe doi ani cu FMI, care este sprijinit de Comisia Europeana si Banca Mondiala. Noul acord urmareste continuarea consolidarii fiscale, a reformelor structurale, care sa ajute asanarea finantelor publice si o crestere durabila. Se pune accent suplimentar pe sectorul companiilor mari de stat care, potrivit estimarilor, cauzeaza un deficit cvasi-fiscal de cca. 0,5% din PIB. Chestiunea arieratelor, mai ales la nivelul autoritatilor locale, ramane una deschisa. Acordul poate fi judecat si prin prisma posibilitatii de a disciplina politica economica intr-o perioada marcata de competitia electorala si promisiuni ce depasesc putintele economiei, intr-un context international care nu este scutit de incertitudini si pericole majore; si poate fi judecat in raport cu implicatiile reformei guvernantei economice in UE, ale aderarii Romaniei la Europact.

In acord se spune ca Romania nu va avea probleme de rambursare a creditelor externe avand in vedere corectia deficitelor externe si consolidarea fiscala, stocul datoriei publice, nivelul rezervelor valutare, revenirea probabila la o rata de crestere de peste 4% incepand cu 2012, dinamica exporturilor, etc. As adauga evolutia marjelor la obligatiunile suverane romanesti, ce oscilieaza acum in jurul a 200 puncte de baza fara de cotatiile obligatiunilor germane. Sunt insa aspecte care nu sunt, sau sunt insuficient tratate in Acord.

Pornesc de la o constatare pe care o valideaza si FMI in optica sa oficiala de acum si anume ca fluxuri de capital pot fi destabilizatoare. Liberalizarea contului de capital (propovaduita de FMI multi ani la rand) este o conditie a apartenentei la UE. Diferentiale mari de randamente intre tari din Uniunea Monetara(UM) ca si intre economii avansate si economii emergente din Europa centrala si de rasarit au favorizat miscari speculative, o alocare a resurselor cat