Mi-ar plăcea ca exclamația din titlu să aibă o bază reală. Dar nu este decât expresia unei dorințe care mă însoțește deja de doi ani și jumatate.
„Wishful thinking“, cum spun americanii. Dar semnalele din economie sunt din ce în ce mai încurajatoare. Investițiile străine și-au reluat ritmul alert, multinaționalele încep să raporteze rezultate bune și foarte bune, starea de spirit a managerilor și investitorilor a trecut de la vegetație la alertă. Poate cel mai important semnal este faptul că publicațiile economice afișează din ce în ce mai des cuvântul „creștere“ în titluri. Acest lucru demonstrează clar renașterea optimismului în mediul de afaceri. Criză sau nu, viața merge înainte. Semiparalizia care s-a simțit pe piață în momentele de maximă incertitudine a dispărut deja. Apar planuri, proiecte, tabele pline cu cifre. Și toată lumea așteaptă cu nerăbdare ziua de 13 mai, când vom afla dacă PIB trimestrial a înregistrat un progres, marcând astfel relansarea economică.
Personal, după două serii de restructurări, câte una la fiecare început de an de criză, mizez în sfârșit pe revenirea pieței. Nu știu ce vom afla la mijlocul lui mai, dacă va fi din nou semnul plus înaintea cifrei de creștere economică sau nu. Cred că asta nu înseamnă mare lucru, este doar o platformă de care oamenii au nevoie ca să-și fundamenteze deciziile. Să nu uităm, însă, că în afaceri instinctul contează mai mult decât 100 de business planuri. Iar câștigul este întotdeauna proporțional cu riscul.
În materialul precedent scris pentru Capital, m-am exprimat cu privire la nevoia de reducere a nivelului CAS (cel mai mare din Europa cu excepția Greciei) și de intensificare a măsurilor împotriva muncii la negru. Asta în contextul apariției noului Cod al muncii. Am rămas foarte surprins observând reacția „forumiștilor“ care m-au criticat în fel și chip pentru susținerea noii le
