Foto: Cristian Marcu Anemice măsuri de reformă. Să desfiinţezi 67 de spitale într-o săptămână şi să n-o mierlească decât doi inşi e aproape insultător. Ori acest popor dovedeşte o nesimţită rezistenţă la orice modernizare, ori puterea nu este destul de fermă, destul de virilă (aşa cum ieşea vorba că ar fi, mai ales în zona cotrocenistă), destul de aplecată şi decisă asupra subiectului schimbării României. Păi ce să faci cu o ţară moştenită de regimul Băsescu în pijamalele epocii de piatră decât s-o aduci la zi? S-o îmbraci ca pe EBA, s-o poşetezi ca pe madam Cocoş. Poţi defila în lumea de azi, mai ales că am fost îngăduiţi în saloanele cu oglinzi veneţiene ale UE, cu paporniţă şi în gumari? Credeţi că întâmplător îm­păr­ţea doamna Udrea pantofi cu toc înalt nespălatelor alea de ţărănci care, în prostia lor s-au lăsat pradă viitu­ri­lor?

Nefardatelor alea care pe de­de­subt purtau cu siguranţă budigăi? Nu şi nu. Era un mesaj al modernizării pa­triei, dictat fireşte din Deal. Primul pas este acela de a scăpa de primiti­vis­mul din noi. Şi cum primitivismul nu poate fi operat, dotările chirurgicale nefiind nici pe departe cele de la Viena, s-a trecut la operarea indivi­du­lui cu totul. Scăpând de români, sc­ă­păm ţara de blestemul înapoierii. O măsură palidă, anunţând totuşi re­for­mele epocale de azi, a fost încerca­tă de regimul comunist, când se trăia cu „adidaşi” de porc şi „tacâmuri” de Crevedia. Atunci a apărut şi reactua­li­za­tul banc din zilele noastre „dar cu cianură n-aţi încercat?”. Nu, Ceauşescu n-a mai apucat să încerce cu cianură. A pasat răspunderea is­to­ri­că celui care doarme în patul lui, bea în vilele lui, îşi răsfaţă Elena, tă­vă­li­tă prin toate vistieriile, cu cele mai înalte demnităţi din stat, se scaldă în piscinele lui unde, cu o mână înoa­tă şi cu cealaltă îşi vâră un băţ în urechea cu telefon, bea, benchetuieşte, râ­de, înjură. Cia