Am început să-mi închei ziua cu zâmbetul pe buze, fredonând un cântec aproape uitat…
Fericirea are chipul tău,
Luminat de dragoste mereu…
Frunza mea albastră, Fără petale, Ce va fi cu iubirea mea?, Un albastru infinit, Şi m-am îndrăgostit de tine mi-au revenit apoi în gând, amintindu-mi de acea magie a şlagărelor româneşti, abandonate de copiii anilor 2000 într-un cufăr uitat în drum, al cărui capac refuză să se închidă de prea plin.
Mi-am amintit apoi cum ne strângeam în faţa pick-upului vechi, copii fiind, rulând disc după disc, tresărind, nervoşi, la fiecare zgârietură a vinilului. Ce vremuri…
Ah, oare de ce-mi pare că muzica a rămas fără petale? Vă mai amintiţi cum era?
Vouă, cu drag…
Doru Stanculescu – Fara petale
Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Am început să-mi închei ziua cu zâmbetul pe buze, fredonând un cântec aproape uitat…
Fericirea are chipul tău,
Luminat de dragoste mereu…
Frunza mea albastră, Fără petale, Ce va fi cu iubirea mea?, Un albastru infinit, Şi m-am îndrăgostit de tine mi-au revenit apoi în gând, amintindu-mi de acea magie a şlagărelor româneşti, abandonate de copiii anilor 2000 într-un cufăr uitat în drum, al cărui capac refuză să se închidă de prea plin.
Mi-am amintit apoi cum ne strângeam în faţa pick-upului vechi, copii fiind, rulând disc după disc, tresărind, nervoşi, la fiecare zgârietură a vinilului. Ce vremuri…
Ah, oare de ce-mi pare că muzica a rămas fără petale? Vă mai amintiţi cum era?
Vouă, cu drag…
Doru Stanculescu – Fara petale
Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
