* indiferent de culoarea politică, aleşii comunităţilor rurale brăilene consideră că, fără bani de la stat, irigaţiile vor "muri", ceea ce pentru satele din Bărăgan ar însemna dezastru * ei susţin că e aberant să îi ceri ţăranului să suporte acum cheltuielile enorme cu reabilitarea, după ce 20 de ani "toată lumea" a închis ochii la jaful din sistem

În 1989, România dispunea de peste 3 milioane de hectare amenajate pentru irigaţii, iar pe mai bine de 2 milioane de ha se executau lucrări pentru combaterea eroziunii solului. În primii ani de democraţie, sistemul de îmbunătăţiri funciare a fost aproape devastat, mii de hectare de amenajări fiind distruse prin furturi sau vandalizări. În prezent, abia dacă se mai pot iriga, la nivel naţional, vreo 500 de mii de hectare, şi acestea cu costuri uriaşe. Inconştienţa acelor ani se plăteşte scump acum, la fel de scump cum se plăteşte şi inconştienţa cu care ani la rând am decimat pădurile. Iar lucrurile acestea se resimt acut şi în verile toride şi secetoase, dar şi în primăverile şi toamnele capricioase sau în iernile tot mai lungi şi mai grele. Iar primii care le resimt sunt agricultorii, ajunşi în situaţia de a privi aproape neputincioşi cum se alege praful de munca lor, culturile suferă, iar terenurile se degradează.

Jumătate din suprafaţa judeţului, în pericol

Judeţul Brăila este în pericol de degradare, cu precădere pe două zone foarte sensibile, respectiv pe cele 68.000 ha de soluri sărăturate, grupate în Lunca Inferioară a Siretului, Lunca Dunării, Lunca Călmăţuiului, Valea Iencii şi în jurul lacurilor sărate din judeţ, şi pe cele circa 40.000 ha acoperite cu soluri nisipoase, din care 24.000 ha sunt nisipuri zburătoare, concentrate în două zone: Berteşti - Spiru Haret - Însurăţei - Zăvoaia - Ulmu - Jugureanu - Cireşu şi Rîmnicelu - Movila Miresii - Gemenele. O altă zonă cu probleme este reprezentat