Norman Manea s-a născut în 1936 la Suceava. A lucrat ca inginer până în 1974, an din care s-a dedicat în intregime literaturii. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor, care i-a fost apoi retras la ordinul Consiliului Culturii şi Educatiei Socialiste.
În 1986 a părăsit România pentru a se stabili în Statele Unite, unde a continuat să scrie în limba română. Romanele lui Norman Manea au fost traduse în 20 de limbi, cărţile sale însumând peste 50 de volume (în limba română este publicat la Editura Polirom).
În 2006 a primit Premiul Medicis Etranger, iar în 1992 i-a fost acordat prestigiosul premiu al fundaţiei americane MacArthur. Norman Manea este laureatul Premiului internaţional pentru literatură Nonino şi a fost bursier al fundaţiei Guggenheim.
În prezent, este writer in residence şi profesor de literatură la Colegiul Bard din New York. Este Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti şi al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. * * *
Aţi fost decorat de către autorităţi, presa de la Bucureşti vă acordă o mare atenţie, aţi fost chiar declarat omul zilei. Credeţi că a început România să vă iubească? Sau să fie vorba despre altceva?
În primul rând, nu-mi place să vorbesc despre România, români pentru că e o generalizare riscantă şi exprimă o aproximaţie şi în bine, şi în rău. E mai bine să fim specifici. Dacă am fost decorat de guvern înseamnă că am fost decorat de acest guvern, dacă presa îmi acordă atenţie înseamnă că îmi acordă aceste ziare atenţie. Ideea de unanimitate mi se pare foarte suspectă. Există o foarte veche şi înţeleaptă prevedere a vechiului tribunal iudaic, Sanhedrinul, care spune că, dacă decizia a fost luată în unanimitate, ea se anulează automat. Mi s-a părut o prevedere extrem de inteligentă şi profundă, a unor oameni care cunosc bine sufletul omenesc. Mă bucur de dovezile de prietenie pe care le prime
