"Speedy" Emil s-a lansat pentru încă o tură la volanul democrat-liberalilor conform reputaţiei sale: fuguţa, în mijlocul treptelor din Modrogan, anturat de un grup din care răsăreau toate femeile strong ale partidului.

Agăţat de simbolistica scării (locul comun al urcuşului, coborâşului şi mai ales al continutăţii dincolo de urgii), Emil Boc a promis că se va lupta pentru buzunarele noastre, care vor atârna doldora doar cu PDL "piua întâi" la împărţirea bucatelor. Până la a ne aduce cu gustul bunăstării în cerul gurii, micul premier a avut permanent România în vârful limbii: numele ţării a fost pronunţat, într-o frază, de patru ori in mai puţin de treizeci de secunde. Şi a dat asigurări că este un om de echipă. Într-adevăr, se estompa în grup, ca un catalizator abscons. "Primo tempo" din Ziua candidaţilor din Modrogan s-a încheiat cu îndemnul călător: "Hai la drum!". Şi dus a fost: spre Palatul Victoria.

Dacă aidoma unui adevărat premier, lui Emil Boc îi pasă de buzunare, lui Vasile Blaga, ca unui adevărat secretar general (al PDL), îi pasă de inimă. De inima partidului, căci, după propriile vorbe fostul ministru de Interne "iubeşte" PDL. Şi, prin trasul de gumilasticul pozitivităţii, la rândul lor, românii sunt îndrăgostiţi de politicile de centru-dreapta emanate dinspre PDL, după cum a citat Blaga dintr-un studiu anonim."Secundo tempo" s-a încheiat printr-un îndemn poticnit pentru o "competiţie a ideilor şi strategiilor", chestiune abstractă, care pragmaticului Blaga i se potriveşte ca piperul în ochi.

Şi pentru că tot ce nu s-a spus în această zi trebuia să poarte un nume, "terţio" şi ultima scurgere de timp i-a aparţinut lui Toader Paleologu. Venit în fum de pipă şi topit, "privind spre viitor", după vreo cinci minute, cum şade bine unui exponent de filosofie a moţiunilor minoritare, minimaliste, cu autor unic, cu adres