Bărbatul în vârstă de 61 de ani a reuşit să cucerească medalii cu echipe şcolare la trei sporturi diferite: handbal, minifotbal şi minibaschet.

Spune că învăţământul i-a oferit cele mai mari satisfacţii. Chiar dacă cele trei gradaţii de merit îi oferă un statut privilegiat, Mihai Zimnicaru spune că mai importantă a fost educaţia dată elevilor şi rezultatele sportive obţinute cu aceştia.

Chiar dacă a copilărit în centrul oraşului, Mihai Zimnicaru spune că sportul a fost întotdeauna pe primul plan. „La trei ani participam la un concurs de triciclete, iar apoi băteam mingea în curtea actualei Catedrale cu popa Ion în frunte” zâmbeşte bărbatul care susţine că din gaşca respectivă, şapte tineri au devenit profesori de educaţie fizică.

Pasiunea pentru sport a fost alimentată şi în şcoala generală, acolo unde un profesor de fizică, fost handbalist, îi scotea pe copii în curtea şcolii şi îi învăţa tainele sportului. „Făceam doar un sfert de oră fizică, după aceea ne ducea în curte şi ne aşeza pe terenul de handbal”.

A regândit bazele sportive

În liceu a devenit polisportiv, om de bază în echipa şcolii. „Nu conta disciplina, minge să fie. Am participat la zeci de concursuri de handbal, baschet, fotbal, tenis de masă şi chiar volei” povesteşte giurgiuveanul care s-a convins că sportul şi educaţia reprezintă viitorul său în viaţă drept pentru care a ales ANEFS-ul.

Repartizat după terminarea facultăţii la şcoala din comuna Oinacu, tânărul profesor de educaţie fizică şi sport a apelat la cunoştinţe pentru a le amenaja copiilor un teren de sport.

„Căram de pe şantierele din oraş ţevi pe care le duceam la Oinacu ca să facem porţi şi alte accesorii”. Profesorul a făcut acelaşi lucru şi la şcoala „Mihai Eminescu” din municipiu acolo unde a devenit titular din 1991. „Am căzut de acord cu directorul să regândim curtea şcolii