Vocaţia lui Emil Boc de trădător perpetuu al valorilor democratice şi de obsedat violator al Constituţiei României s-a confimat ieri cu vârf şi îndesat. Cel mai de seamă fiu al satului Răchiţele, impetuos ca apele cascadei Valul Miresei, ne-a dat ieri (luni, 11 aprilie A.D. 2011) o veste pe care am primit-o ca pe un trăsnet. El, poreclit în pruncie "Emil Gâscarul", actualmente, prin bunăvoinţa şi ungerea celui de sus (din Dealul Cotrocenilor) prim-ministru, controlează Parlamentul României.

Întrebat în legătură cu faptul că au fost probleme cu mobilizarea parlamentarilor PDL la adoptarea legilor, premierul a spus că "deocamdată la Camera Deputaţilor lucrurile sunt sub control".

Seninătatea şi inocenţa cu care preşedintele partidului de guvernământ a declarat cele de mai sus, răspunzând la o întrebare, involuntar capcană, a unei "fătuci din presă", care poate încă nu s-a dezmeticit, pentru a înţelege ce lovitură mare, demnă de un mare premiu internaţional de presă, a dat, ne-au lăsat, pur şi simplu, perplecşi. Adică, la auzul veştii victoriei repurtate de premier împotriva Parlamentului, am rămas fără respiraţie, de parcă ne-ar fi dat Doroftei o directă în plex.

Ca să-mi verific cunoştinţele elementare de educaţie cetăţenească şi constituţională, pun mâna pe cartea cărţilor legii, Constituţia României, şi caut să mă dumiresc: "Ce este şi ce trebuie să facă Parlamentul?", "Ce este şi ce trebuie să facă Guvernul?". Citesc, recitesc şi constat că, în raport cu declaraţia prim-ministrului, exemplarul Constituţiei pe care l-am consultat ori este "un fals, o minciună, o dezinformare a opoziţiei, a televiziunilor de atac", ori prim-ministrul atentează împotriva Constituţiei României, pe faţă, brutal, cu o indecenţă şi perversitate ce ar fi trebuit ascunse de lumina zilei. Dar, în definitiv, de ce să se ascundă? Cele învăţate de el în efectuarea stagiului