O nouă mişcare de intelectuali, de stânga, numită CriticAtac, s-a născut în România. Reprezentanţii săi, Bogdan Ghiu şi Vasile Ernu, cred că e momentul ca societatea civilă să iasă din logica trocului cu puterea, impusă de intelectualii lui Liiceanu, şi să se implice activ într-o ţară cu prea multe "suflete moarte”, în care o elită se ocupă cu comercializarea lor.

Jurnalul Naţional: De ce aţi ales să creaţi şi să vă asumaţi o mişcare culturală de stânga?

Vasile Ernu: Mi-am asumat public acestă poziţie de stânga încă din vremuri în care stânga era, şi încă mai este într-o bună măsură, tratată de elita culturală română ca o patologie. Cum îmi place mie să spun: stânga şi dreapta nu sunt boli mentale, ci moduri de reflecţie. Cred că trebuie să ne asumăm fiecare o viziune asupra politicului. Totul e să fim coerenţi şi consecvenţi cu noi înşine şi cu valorile în care credem. În România, o ţară cu o lungă tradiţie conservatoare, unde până şi comunismul real a fost de dreapta şi a promovat un naţionalism destul de vulgar, a fi de stânga nu e foarte comod. Dar convingerile trebuie să ni le asumăm. Când am pornit CriticAtac.ro am vrut să facem o platformă pentru diverse grupuri şi intelectuali care sunt mai puţin vizibili şi care se revendică din alte zone decât cele dominante. S-a creat o masă critică care face posibilă apariţia unui nou mod de reflecţie şi acţiune politică.

Bogdan Ghiu: Nu ştiu dacă se poate vorbi, deocamdată, de o mişcare, aşa cum era moda în secolele XIX şi XX. Eu i-aş spune mai degrabă platformă, iar până una alta, în loc de stânga, aş spune critică. Dacă a nu lua de bun, revelat-natural, nimic din ce există, dacă a şti că tot ce e şi bun, şi rău se face, colectiv, de către oameni, şi că ideea de creaţie politică, socială, culturală trebuie să rămână infinit deschisă înseamnă stânga, atunci stângă să fie. Stânga, în această accepţie l