S-a întâmplat să vă opriţi din drum privind cu admiraţie linia aristocratică a unui câine de luptă, aşezat cuminte, aşteptându-şi stăpânul? Aţi rămas cu privirea după un ghemotoc de puf alb ce se rostogolea plin de importanţă după stăpâna lui? V-aţi întrebat vreodată cum ar fi să aveţi un câine, un hamster, un papagal sau de ce nu, o broască ţestoasă acasă? Cotidianul Zi de Zi v-a obişnuit deja cu o nouă rubrică dedicată iubitorilor de animale de companie. Azi vi-l prezentăm pe Bobby, ciobănescul german cuminte şi fără lesă.

Dacă drumul vă poartă prin zona unui magazin deschis non-stop, e posibil să vă întâlniţi cu Boby, ciobănescul german fără lesă. L-am zărit la intrarea magazinului tolănit pe asfalt, ca un covor persan înfăşurat, ciulindu-şi urechile la tot ce mişcă în jur, dar rămânând la fel de nemişcat, imun parcă la exclamaţiile admirative ale celor care ieşeau sau intrau în magazin. „Al cui e câinele, vai ce mare e, vai ce frumos”, şi alte păreri se auzeau în jur. Apoi a apărut stăpânul lui, un domn mai în vârstă. „El este Bobby, câine lup cum i se mai spune, îl am de când era mic, acum e bătrân deja, are 12 ani, e cuminte, îl duc doar aşa de colierul ăsta de la gât”, povesteşte omul, explicând într-un fel celor care se temeau că ar putea sări la ei. „Nu prea mai vede bine, e bătrân, ascultător, singurul lui cusur e că latră, dacă îl deranjează ceva, de aceea mă grăbesc să-l duc înapoi că dacă am pornit nu-i place să stea pe loc”, se scuza omul pornind în urma lui Bobby.

A mai adăugat că stă într-un apartament de bloc, era un pui când l-a achiziţionat pe Bobby, s-a ataşat atât de mult de el că nu ar putea să rămână fără el. Cu toate că e conştient că pentru un câine mare e foarte important să aibă un spaţiu mai mare decât un apartament şi mai multă mişcare decât cele câteva plimbări în jurul blocului, sau până la magazin. Ca să-i suplimenteze