S-a născut în Bucureşti şi a fost în două rânduri în fruntea Capitalei (mai 1869 - ianuarie 1870 şi martie 1913 - decembrie 1913). A rămas cunoscut în istoria Capitalei pentru ridicarea monumentului denumit Fântâna de pe Dealul Filaret, dar și pentru revoltele petrecute în timpul mandatului său.
SONDAJ Ce-au făcut cei 81 de primari pe care i-a avut Bucureștiul? Alege-l pe cel mai bun
Gheorghe Cantacuzino a gospodărit Capitala din mai 1869 până în ianuarie 1870 şi din martie 1913 până în decembrie 1913. Se trăgea din vechea familie nobilă Cantacuzino, fiind un descendent al voievozilor români respectiv împăraţilor bizantini Cantacuzino. A fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din generaţia sa, motiv pentru care a fost supranumit „Nababul”.
Citește și: Realizările lui Barbu Vlădoianu, generalul care a început canalizarea Dâmboviţei şi a mutat nunţile la Oficiul Stării Civile
În plus, istoria a mai reținut faptul că și-a donat salariul și a făcut, pe propria cheltuială Fântâna de pe Dealul Filaret.
La 16 martie 1866, când în fruntea Bucureştiului era Dumitru C. Brătianu îl regăsim pe Gh. Cantacuzino ca membru în Consiliul Comunal de la acea vreme alături de alţi viitori primari. Anul 1869 este marcat de înfiinţarea unor linii de transport prin Bucureşti.
„Consiliul Comunal încurajează iniţiativa celor care doresc să înfiinţeze omnibuze pentru transportul persoanelor şi bagajelor de la gările drumurilor de fier pentru alte curse în oraş. Până la 1872, se vor înfiinţa trei linii de omnibuz”,
a scris Gheorghe Parusi în „Cronologia Bucureştilor”.
Tot el a consemnat că în faţa Teatrului Naţional de pe Podul Mogoşoaiei se înfiinţează prima staţie de omnibuze.
Din cauza unor probleme cu licitația pentru canalizare și pavare a Căii Mogoșoaia, Gh.Cantacuzino care a condus ședința de Consiliu Comunal
