Creaţie John Galliano

Cucerirea unei Chine sedentare, populate de ţărani, de hoarde de cavaleri veniţi din stepele din Nord, a influenţat obiceiurile şi costumele de curte. Astfel, când dinastia manciuriană Qing a înlocuit dinastia Ming, în 1644, şi se pregătea să domnească peste acest vast teritoriu până în 1912, trecutul lor de vânători nomazi, veniţi din frig, trăind în contact cu animalele (zibeline, cai, păsări sălbatice) s-a perpetuat în multe ţinute oficiale. Orchestrarea minuţioasă a sacrului şi a frumosului a fost ilustrată de extraordinara garderobă adunată de „Victoria&Albert Museum din Londra", graţie unor împrumuturi excepţionale acceptate de Beijing. În ciuda fragilităţii şi extremei lor rarităţi, veşmintele liturgice, rochiile împărăteselor, care ar face să pălească de invidie toţi croitorii din lume, subjugă privirea cu simbolismul decorurilor lor şi al materialelor. Un vârtej de blănuri şi de mătase care avea să fie înlocuit brutal prin sosirea lui Mao.

Tezaurele Cetăţii Interzise la Londra

Haina de iarnă a împăratului din satin roşu cu broderii

Costumele festive ale împărăteselor, purtate la marile serbări sau la solemnităţile de la Curte, îmbinau simbolistica sacră cu cea imperială, decoraţiile cu simbolismul culorilor bine structurat în Extremul Orient. O parură de ceremonie (dianzi) din perioada domniei lui Guangxu (1875-1908) era confecţionată din mătase, pene, perle, aur şi pietre semipreţioase. Somptuoasă şi teatrală, cum era cea purtată de împărăteasa Jing Xiaoding, soţia împăratului Guangxu, presăra printre pietre semipreţioase şi pene, care adăugau un plus de rafinament şi preţiozitate, siluete de phoenix stilizate, garant al imortalităţii. În plus, fiecare pas al împărătesei făcea să se mişte în aer decoraţiile de perle şi metal, într-o continuă strălucire cu aspecte schimbătoare. Acest artificiu vizual poate fi r