Ştim că toată lumea trebuie să organizeze astfel de evenimente, însă este dureros când dai peste beneficiari care doresc să te izbească în plex cu o agendă grea, menită a te ţine în priză de la 9 până la 17. După două ore, inevitabil, te apucă somnul, trebuie să te tragi de degete să nu aţipeşti. Lăudabile sunt conferinţele de maximum două ore, fără inutila pauză de cafea, care poate fi oferită fie înainte, fie după (eventual cu posibilitatea de a o lua în sală pentru a-l trezi pe auditor), evenimente concentrate în care îţi este prezentat rapid cam ce doreşte să facă respectivul proiect, unde şi de ce bate el.
O altă specie a evenimentelor finanţate din banii comunitari o reprezintă seminariile. Acestea pot dura, de regulă, mai mult de o zi, în general mergându-se până la trei nopţi de cazare, căci atât seminariile, cât şi conferinţele sunt organizate în sălile de recepţie ale diverselor hoteluri, acolo unde de regulă au loc botezuri, nunţi etc. Mai puţin înmormântări. Seminariile au o tematică mai vastă, ele doresc neapărat să îţi ofere în două-trei zile materia concentrată a unui întreg domeniu. Ele pot fi organizate atât de beneficiarul direct al proiectului, cât şi de alte firme subcontractante. Nu ne interesează aici legalitatea acestor contracte, care este în competenţa Departamentului de Luptă Antifraudă, ci doar eficacitatea lor, care pare a fi mai degrabă nulă. De acord, resursa umană trebuie instruită cât mai bine, însă, de regulă, la aceste seminarii, participanţilor li se livrează un set de informaţii şi materiale pe care le iau acasă şi nu se mai uită niciodată peste ele, care sunt ori prea greu de digerat, ori deja cunoscute, cărări bătătorite. Căci, la un moment dat, aceleaşi persoane participă, reprezentând instituţiile publice, la nenumărate astfel de acţiuni. La unele dintre aceste evenimente iau parte şi experţi din Occident, care repr
