Aflăm, fără surprindere, că programul de monitorizare încheiat în urmă cu doi ani de Guvern cu Fondul Monetar Internaţional nu a dus la niciun rezultat. Anunţul a fost făcut public de consultantul Aurelian Dochia. Cifrele prezentate sunt grăitoare.
Pacientul aflat în stare gravă a fost băgat în comă profundă graţie supravegherii părinteşti acordate de cadrele medicale autohtone care lucrează cu metode de împrumut. Nu e cazul să produci panică vorbind de restructurări şi de măsuri radicale; nu se face, mai ales pe banii statului.
Practic, arieratele au crescut de la 23,1 miliarde de lei la 24,9 miliarde de lei. În acest ritm, viitorul sună a pagubă pentru respectivele companii. Strategie fără cusur cu efect scontat. Având în vedere succesul măsurii era de la sine înţeles că monitorizarea trebuie extinsă. Să beneficieze şi alţii. În urma negocierilor cu FMI pentru un nou acord, sub umbrela monitorizării au intrat, printre multe alte companii, Tarom, Poşta Română şi Oltchim.
Este ştiut că ochiul stăpânului îngraşă vita. Niciodată nu este prea târziu ca să ajungi la această concluzie, chiar dacă timpul de gândire e uneori măsurat în ani. Pe acest sis-tem autorităţile anunţă că au în plan un proiect pilot prin care se va introduce managementul privat la o parte din companiile de stat. Deocamdată nu există nici proiectul şi nici companiile nu au fost identificate, ne informează Victor Vlad Cazana, şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie.
Intenţia contează!
Doar unsprezece luni le-a luat autorităţilor să decanteze o propunere lansată în paginile ziarului Bursa pe 18 mai 2010. Cine nu ne crede pe cuvânt poate lectura articolul "Impotenţa naţională". Uneori lucrurile simple, normale, par extrem de greu de pus în practică, mai ales când eşti obişnuit să te scarpini cu mâna dreaptă la urechea stângă şi în acelaşi ti
