Fotbalul nostru, aşa prost cum ni se arată, are totuşi un merit. Este pe înţelesul lui Dumitru Dragomir şi al altor docenţi de aceeaşi teapă cu preşul de la ligă. După ce Steaua a capotat la Ploieşti, cel mai Mitică de la Ligă a mai tezaurizat fotbalul cu o spunere d-aia grea, îmbăţoşată de profundă fudulie. Produsul de Bălceşti a populat audienţa cu ideea că Steaua ar avea doar patru-cinci jucători de valoare, că restul cramponaţilor din lotul Stelei ar cam fi egali cu zero. Matematica avansată de Dragomir, deşi periculos de aproximativă, poate fi bănuită, în general, de oarece veridicitate. Numai că, atunci când a trecut la sor­tarea mărfii, cel mai priceput şi-a dat cu tesla peste competenţe şi a cam amestecat grămezile. A avansat la va­labili nişte şterşi şi a lăsat în zona lui zero barat fotbalişti care, de bine, de rău, mai ştiu cum se poartă echipamentul de joc. Copiii spun lucruri trăsnite. Şi sunt teribil de simpatici. Dar Dumitru Dragomir nu face declaraţii trăsnite la emisiunile rea­lizate de Virgil Ianţu. El bagă marfă în emisiunile sportive, acolo unde, cel puţin teoretic, nu prea e loc pentru asemenea năzbâtii. Iar când glu­meşti fără să-ţi dai seama, e grav. Râde impostura de tine într-un mare fel. Şi se întemeiază o altă explicaţie a fap­tului că avem un fotbal de fabri­caţie greşită. Anume aceea că fotbalul a ajuns jucăria stricată a unor con­ducători întârziaţi într-o naivitate de toată splendoarea. Iar meseriaşii, oricât de pricepuţi ar fi ei, nu mai pot drege nimic. Fiindcă n-au decât să ac­ţioneze în prelungirea troglodirii înfumurate a patronilor. Altfel, al lor este şomajul. Ultima eta­pă a consu­mat acelaşi fotbal la voia în­tâmplării. Hazardul face carieră în realizarea rezultatelor din fotbal mai ceva decât la extragerile loteristice. De la un meci la altul, echipele înregistrează evoluţii total contradictorii, evoluţii care reclamă o extrao