România nu mai arată în niciun colţ al ei ca o ţară normală. Acum, în Romania se poate muri foarte uşor. În satele mici şi amărâte, împrăştiate pe câmpia Bărăganului sau prin Podişul Vasluiului se moare de foame şi din lipsă de medicamente, iar în oraşele mici oamenii mor la poarta spitalelor desfiinţate din lipsa asistenţei sanitare.

Ţara este condusă de miniştri incompetenţi, care nu cunosc realitatea românească şi pentru care lumea rurală se poate măsura în ani-lumină de nepăsare. Suntem ultima naţiune în toate clasamentele întocmite de instituţiile internaţionale şi ocupăm locul de cenuşăreasă umilă a Europei. Lanţurile dominaţiei impuse de o majoritate monstruoasă din Parlament ne apasă greu umerii, legându-ne de sărăcie şi de disperare lăcrimândă care nu produce o revoltă clarificatoare. Dumnezeu Şi-a întors definitiv faţa de la noi, hotărând să avem un destin de oameni înfrânţi.

Atunci când a plecat din Oradea spre postul de ministru al sănătăţii, Cseke Attila nu s-a gândit că va deveni într-o zi cel mai indezirabil om din România, marioneta care va executa orbeşte ordinile unui prim-ministru ipocrit şi cinic, devenit în numai doi ani duşmanul propriului popor. Reforma din sănătate, gândită cu harta în faţă şi cu pixul în mână, fără nicio deplasare pe teren sau o consultare a cetăţenilor din teritoriu, s-a dovedit a fi în fapt un genocid real, mult mai grav decât cel presupus a fi fost făcut de către dictatorul Ceauşescu. Nonşalanţa şi nepăsarea cu care se prezintă în faţa opiniei publice ministrul din Marghita ţine atât de mult de domeniul nesimţirii, încât nici nu se pot găsi în limba română cuvinte de condamnare, suficient de puternice pentru a desfiinţa cinismul acesteia. Jocul cu moartea practicat de Cseke Attila, lingău politic aflat sub umbrela primului-ministru se apropie de limitele unui comportament politic şi managerial apropiat de g