De fiecare data cand aud un politician in Romania de astazi ca stie ce face, ba mai si promite ceva anume, concret, imi dau seama ca mai multa incredere trezesc Iri si Moni si Oana si Pepe. Pana la urma, sincer, care-i diferenta?
Iar daca asigurarile si cersitul increderii mai vin si de la cei aflati acum la putere, alarma este si mai puternica. In politica noastra damboviteana exista parca un cod secret, cunoscut doar de cei initiati si impenetrabil celor multi si naivi.
Cu cat promite mai mult, mai apasat si mai convingator, cu atat politicianul se va dovedi intr-un final, deloc indepartat, ca a batut campii cu o gratie constienta si cat se poate de bine calculata. Asadar, premeditat.
Sa ne aducem aminte de promisiunile din campania din 2004? Sau de cele din 2008? De la cei 20.000 de euro cu care Geoana ademenea in tara romanii din strainatate pana la cei 832 de kilometri de autostrada promisi de PD-L, care credeti ca era mai sincer in bataia de joc catre voi?
De celebrele "tepe din Piata Victoriei", promise de Traian Basescu in 2004, ce credeti ca se mai stie? Au ajuns sa devina tepele noastre, ale fiecaruia care a crezut la un moment dat in ei.
Macar sa fi invatat romanul sa nu mai fie intr-atat de credul si naiv. Cel mai probabil, nu. Asa va repeta aceleasi greseli, se va arunca in bratele celui care va promite cel mai mult si cel mai bine. De fapt, va castiga cel care va sti sa intuiasca ce anume sa promita - acel ceva de care romanii au astazi cea mai mare nevoie.
Aici intervine, din nou, fatalmente, Emil Boc. Premierul nu doar ca s-a folosit de bani de la buget si de deciziile oficiale ale Executivului, precum in cazul inchiderii spitalelor sau fondurilor alocate catre teritoriu, pentru a-si atrage de partea sa diversi oponenti din interiorul PD-L, dar mai si foloseste viitorul tarii drep