Construit între anii 1904 şi 1905, podul „din curbă” le-a dat bătăi de cap atât arhitectului Anghel Saligny cât şi constructorului Ion Ionescu Bisetz

Pentru urbanizarea insulei Ramadan şi a dezvoltării zonei industriale a oraşului Giurgiu, autorităţile locale din anul 1900 au hotărât necesitatea construirii unui pod peste bazinul Sfântul Gheorghe. Doi ingineri demarcă ai acelor vremuri, Anghel Saligny şi Ion Ionescu Bisetz au participat la proiectarea şi construirea propriu- zisă a podului peste canalul Sfântul Gheorghe, un pod cu două categorii de drumuri, rutier şi feroviar.

„Între anii 1904 şi 1905 a fost construit peste canal un pod dublu de şosea şi cale ferată. Nu a fost uşor! Podul fiind în curbă, pilonul din mijlocul canalului a trebuit mutat deoarece în acel loc era o stâncă existând riscul ca vasele care traversau zona să se lovească de aceasta” a spus pentru „Adevărul de Seară” muzeograful Emil Păunescu.

Ion Ionescu Bisetz, constructorul podului Bisetz

Datorită formei sale curbilinii determinată de forma subsolului canalului, eforturile constructorilor au fost imense. Echipa de muncitori coordonată de inginerul Ion Ionescu Bisetz au avut de înfruntat o serie de obstacole care apăreau odată ce înaintau cu lucrarea.

„Inginerul Bisetz, cel căruia îi poartă numele podul giurgiuvean a fost rectorul Institutului Politehnic din Bucureşti şi totodată şeful Serviciului Hidraulic având aria de competenţă pe toată întinderea Dunării. În ceea ce-l priveşte pe inginerul Saligny, acesta este cel care a proiectat şi construcţia Podului de la Cernavodă” a mai afismat muzeograful Emil Păunescu.

Inginerii au testat rezistenţa podului

În luna noiembrie 1905 Podul Bisetz a fost testat cu două locomotive încărcate cu cărbuni. Specialiştii spun că pentru ca oamenii să aibă încredere în lucrarea realizată, inginerii