Două observatoare japoneze au înregistrat zomotul surd al cutremurului devastator din 11 martie şi a două dintre replicile sale. Efectul e cumplit.
Telescoapele submarine, care serveau la depistarea particulelor cosmice, şi-au găsit de ceva vreme o nouă întrebuinţare: ascultarea străfundurilor mărilor şi oceanelor. Atât cu scopul de a supraveghea traficul maritim cât şi pentru a studia cântecul balenelor. Sau cutremurele.
Sunetele emise de marele cutremur de pământ care a lovit Japonia la 11 martie şi de două dintre replicile cutremurului care au avut loc în aceeaşi zi au fost înregistrate de hidrofoanele observatoarelor de la Hatsushima şi Kushiro 2, situate la zeci de kilometri distanţă de epicentru.
În starea originală, înregistrările conţineau infrasunete (sunete extrem de joase, imposibil de perceput de urechea omenească). De aceea, cercetătorii au mărit viteza înregistrării de 16 ori, ceea ce a crescut frecvenţa undelor sonore, scrie Le Figaro. Astfel, sunetul devine mai ascuţit şi perceptibil pentru urechea omenească.
Rezultatul este un huruit sinistru, apropiat de zgomotul unui tunet îndepărtat. Un zgomot puternic şi înfricoşător care s-a propagat în apa mării cu o viteză de 1500 de metri pe secundă, adică de 4 până la 5 ori mai mare ca în aer.
Proiectul aflat la originea acestor înregistrări se numeşte LIDO (Listening To The Deep Ocean Environment). A fost lansat în 2009, de către laboratorul de aplicaţii bioacustice a Universităţii Politehnice din Catalonia.
ASCULTĂ AICI HURUITUL SINISTRU AL CUTREMURULUI DIN JAPONIA! (Deschide Sound Library)
Două observatoare japoneze au înregistrat zomotul surd al cutremurului devastator din 11 martie şi a două dintre replicile sale. Efectul e cumplit.
Telescoapele submarine, care serveau la depistarea particulelor cosmice, şi-au găsit de ceva vreme o nouă întrebuinţare: a
