În Franţa apare miercuri pe marile ecrane filmul "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu". Un documentar de trei ore comentat pe larg de ziarul Le Monde în ediţia sa de miercuri. Influentul cotidian de seară publică şi un interviu cu regizorul peliculei, Andrei Ujică.
Cu acest al treilea lung-metraj - în realitate un documentar realizat doar cu imagini oficiale şi fără comentarii - Andrei Ujică se impune drept "unul dintre cei mai importanţi maeştri din lume ai montajului de arhive". Nu se putea mai bună introducere la interviul realizat de Le Monde cu regizorul român. Andrei Ujică încearcă pentru început să-şi justifice demersul.
"E vorba de o autobiografie fictivă, pentru mine important era să semnalez spectatorului o perspectivă care să nu fie cea a documentarului clasic ci să se apropie de cea a unui roman istoric". Pariu reuşit, crede Le Monde care descrie filmul ca pe "o macabră farsă a poveştii lui Nicolae Ceauşescu. Originalitatea, ciudăţenia peliculei este că e formată din imagini pe care despotul le-a folosit ca să-şi construiască propriul mit. Ţinând cont că filmul lui Ujică n-are nici comentarii, nici punere în context şi nici dată, "spectatorul se simte oarecum descumpănit, pierdut".
Criticul francez preferă aşadar să nu vorbească despre un documentar ci despre o "clinică a personaficării totalitare, o frescă tragi-comică, o superbă demonstraţie a reversibilităţii imaginii". Filmările oficiale, montate într-un mod cu totul şi cu toul ieşit din comun, sunt în fapt întoarse ca o mănuşă de Ujică. Dictatorul este brusc dezgolit, constaţi grotescul pantomimelor sale, vezi ticurile care-l frămâtau.
"Nu suntem departe de Dictatorul lui Chaplin" e de părere Le Monde. Andrei Ujică recunoaşte că timpul care l-a petrecut ca să selecteze imaginile şi apoi să monteze pelicula i-au schimat percepţia despre dictatură ca fenomen colectiv. @N_
