Sandra Izbaşa a revenit ieri de la Europenele din Berlin cu douămedalii de aur, la sol şi sărituri. Două rezultate care aureaşezat-o pe campioana olimpică din Beijing pe podium după treiani.

Matură, sigură pe sine, dar extrem de realistă în ceea ce priveşteviitorul său, Sandra a vorbit despre motivaţia pe care i-au dat-ocele două medalii şi despre schimbarea prin care a trecut de cândau venit la conducerea lotului olimpic feminin antrenorii MarianaBitang şi Octavian Bellu.

Sandra, cum te simţi în postura de dublă campioanăeuropeană?

Bine. A fost un concurs greu, dar mă bucur că am reuşit să îmistăpânesc emoţiile. Este o bucurie că am urcat pe podium după doiani în care nu am luat nimic, o motivaţie extraodinară de a mergemai departe.

Au meritat aceste medalii toate momentele grele prin careai trecut după accidentare?

Da. Nu îmi pare rău că am continuat, ştiam că pot mult mai mult.Dar, indiferent că erau sau nu aceste rezultate, nu am regretatniciodată că m-am întors în sală şi am încercat să o iau de lacapăt. Cred că aş fi regretat dacă era altfel şi dacă m-aş fimulţumit cu ce aveam înainte de accidentare.

Te aşteptai la aur la sărituri?

Este o premieră pentru mine. Sincer, mă aşteptam, pentru că ammuncit enorm pentru sărituri. Când mi-au propus antrenorii, amluat-o ca pe o provocare şi am zis: de ce nu? Dacă era să iasă, erabine, dacă nu, asta era. Nu aveam nimic de pierdut.

Domnul Bellu spunea că, dacă ţi-ai recupera paralelul, aiavea şanse şi la individual...

E mult până atunci. Nu ştiu, nu prea mă văd iarăşi la paralele, arfi o dublă provocare pentru mine. Probabil că o să am nevoie deceva timp să mă obişnuiesc psihic cu ideea aceasta, iar apoi, cineştie...

Cu mască, fără mască

Ai trecut peste superstiţia cu anii impari?

Da, categoric (râde). Tot timpul am zis că