„Tot ce-a fost în ţara mea odată, voi lăsa uitării/ Ani şi ani, şi nopţi la rând, povara autostrăzii/Am să-ţi cer ce nu-mi poţi da vreodată/Am să-ţi cer tronsonul/ N-am să bat la porţi pesediste iară/ Nu-ţi dau milionul/ Drumurile noastre toate se vor întâlni vreodată..." ( Dan Spătaru reloaded )
Cu taurul în spate, ministresa Transporturilor, Anca Boagiu, reziliază contractul cu francezii de la Colas şi le găureşte bugetul conaţionalilor lui Sarkozy cu un contract de aproape un sfert de miliard de euro. Tărăboi, tam-tam mare... autostrada nu va fi gata nici anul acesta... de parcă vreunul dintre noi mai spera la vreo minune... Fraţilor, trezirea... că vine 1 Mai, turistul bate la uşă, iar lucrările între Cernavodă şi Medgidia sunt departe de a se fi finalizat! Hibernarea firmei de construcţie nu mai este tolerată în România... aşa că cei „neîndreptăţiţi" (?) se revoltă...
Firma Colas, despre care aud prin presa locală că ar avea ceva reminiscenţe pesediste, mai pe larg, ceva parteneriate de afaceri cu edilul-şef de la Mangalia, este dovada vie că România este ţara nimănui. Cu scuzele de rigoare către ministrul Transporturilor, care a încercat să ne inducă exact contrariul. Ei bine, de vreo 20 de ani încoace, statul român a fost perdantul preferat de agenţii economici şmecheri. Căci cine îţi poate aduce câştiguri atât de bunicele şi, bineînţeles, mai rapid decât... statul. Mai o licitaţie trunchiată, mai un prieten cu o vorbă bună... adăugăm şi o clauză păguboasă şi am găsit reţeta miraculoasă pentru primul milion de euro. Sigur că niciun avocat competent nu a fost angajat în procesele „regizate" de după... pierdute cu brio, tot de statul român... Aşa am şi ajuns la fundul sacului, de nu ne mai permitem să plătim pensii, salarii şi nici să dăm profesorilor minţiţi cu neruşinare ce au câştigat de drept, în instanţă. Cu firmele precum cea a francezilo
