A luat viaţa de la capăt, într-o altă ţară. Cu toate sacrificiile pe care orice nou început le presupune. A părăsit România fără prea multe regrete, dar mai ales, fără resentimente. Povestea mureşencei Cristina Teodora Groza nu are nimic senzaţional. Este de fapt, povestea comună a câtorva sute de mii de români. Cu deosebirea că ea, faţă de foarte mulţi conaţionali, se consideră fericită. Faptul că peste mai puţin de două luni va fi şi mamă, îi dă un sentiment aparte. Acela de împlinire deplină. Continuă să picteze aşa cum făcea şi la Târgu-Mureş, dar înainte de toate, se ocupă de artă prin mica firmă pe care o deţine.
Germanii de dincolo de prejudecăţi
Am întrebat-o pe Cristina Groza cum s-a adaptat, la noul spaţiu şi la noua mentalitate cu care a avenit în contact. Mi-a răspuns imediat, fără ezitare. „În urmă cu doi ani, a spus ea, am decis să las universul să lucreze pentru mine şi am părăsit ţara pentru a fi alături de cel pe care soarta mi l-a hărăzit. Atunci când am venit aici, am decis că vreau să trăiesc asemeni germanilor şi am hotărât că trebuie să mă adaptez. Sunt foarte mulţi români care, atunci când pleacă din ţară, continuă să se considere în România. De aceea le este mult mai greu să se adapteze în altă parte. Când în permanenţă te gândeşti şi faci comparaţii de genul că la noi e aşa şi aici e altfel, că la noi e mai bine şi aici e mai rău sau că la noi se poate şi aici nu, este foarte greu să-ţi schimbi mentalitatea. Atunci când însă te deschizi complet spre o altă cultură şi o faci din inimă, este mult mai uşor să te adaptezi. Când accepţi că aici totul este altfel decât în ţara ta, când accepţi că aici regulile sunt pentru a fi respectate de toată lumea şi nu doar selectiv, când accepţi că nu mai eşti “acasă” – în sens de loc al naşterii – şi că de aici înainte aici va fi casa ta, este mult mai uşor să treci peste toate. Asta simt