In ultimii trei sau patru ani, opinia publica este tot mai insistent informata despre un fenomen inca necunoscut in istorie: familiile de albine se reduc considerabil, indeosebi in tarile occidentale, dar si in restul lumii.

Numai aceasta primavara s-a constat o scadere a numarului de albine, in cele mai civilizate tarii ale lumii, la aproape jumatate din cel existent cu cativa ani in urma, conform Futura environnement.

Fenomenul este prezent si in tara noastra, majoritatea crescatorilor reclamand misterioasa boala care a decimat colonii intregi de albine, lasand stupinele goale.

Specialistii n-au inca reusit sa gaseasca o explicatie fundamentata, desi s-au emis mai multe ipoteze, fiecare sustinuta de unii si combatuta de altii.

Consecinta imediata este cresterea pretului mierii, fenomen ce se constata nu numai la noi, ci la nivel global. Tot ca o consecinta imediata apare si scaderea calitatilor mierii, atat de apreciata de-a lungul timpului, folosita de unii chiar ca medicatie.

In perspectiva insa, consecintele sunt nu numai imprevizibile, dar si devastatoare, daca tinem seama de rolul albinei in pastrarea ecosistemului, unde ne echilibram viata cu totii, atat ea, cat si noi.

Premonitia sumbra a lui Albert Einstein

Albinele sunt factorul motor al polenizarii. Fara polenizare, nu s-ar reproduce plantele, flora s-ar diminua dramatic pe intreaga planeta, n-am mai avea fructe, ar dispare numeroase legume, iar cu timpul n-am mai avea nici paduri.

O vegetatie fara albine ar fi una formata numai din ciupeci, licheni, muschi, iarba, alge si nu ne-ar asigura acel minim vital necesar alimentatiei noastre, dar si a majoritatii animalelor. Lipsa albinelor ar lovi nu numai flora, dar si fauna Pamantului.

In mod ciudat, cu un secol in urma, atunci cand nimic nu ameninta via