Se povesteste ca atunci cand Cristofor Columb a ajuns in Guadalupe, in semn de respect, bastinasii l-au intampinat cu ananas, cum ar fi astazi la noi painea si sarea. In carnetul sau, Columb a notat ca ananasul "este asemenea conului de brad, dar este de doua ori mai gros. In plus, gustul lui este excelent. Poate fi taiat cu un cutit cum se despica napul si pare a fi foarte sanatos."
La plecare, Columb a primit in dar, un ananas de la indieni pe care l-a oferit apoi, lumii intregi. Se pare insa ca adaptarea ananasului la noile conditii din Europa nu s-a facut nici usor si nici repede.
Cu vreo doua sute de ani in urma, ananasul inca era un produs de lux, pe care nu si-l permitea oricine. Asa se face ca si bogatii ajunsesera sa-si imprumute fructele de ananas unii altora ca sa-si decoreze casele la evenimente speciala.
In America de Sud, locul lui de origine, localnicii inca mai venereaza ananasul printr-o sarbatoare inchinata lui. Tot acolo, ananasul era folosit ca leac in tratarea racelilor, infectiilor, astmului, parazitilor intestinali, constipatiei.
Ananasul are in compozitie sa vitaminele A, B, C si E, acid citric, acid malic, iod, magneziu, potasiu, fosfor, calciu, mangan, sulf, fier, zaharoza, glucoza, celuloza si bromelina. Ananasul este nutritiv, dezintoxicant, diuretic, intareste sistemul imunitar. Consumat regulat, se recomanda in anemii, obezitate, intoxicatii, guta, litiaza, demineralizare, sinuzite.
Bromelina din sucul de ananas si din codita fructului, calmeaza arsurile de la stomac, stimuleaza circulatia sanguina, ajuta la disparitia negilor si a bataturilor, are o puternica actiune antioxidanta, ananasul fiind recomandat in ateroscleroza, boli ale inimii, astm, afectiuni ale colonului.
In curele de slabire se recomanda fructul proaspat, neprelucrat si nu compotul in care se toarna