Într-o scrisoare adresată lui Nicoale Ceauşescu, pentru a nu avea probleme, criticul literar George Ivaşcu se dezicea oficial, pe două pagini, de gestul fiicei sale de a părăsi ţara.
Un document descoperit de "Evenimentul zilei" în arhiva Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR) schiţează realitatea absurdă a anilor 1980 în România lui Nicolae Ceauşescu. De frica unor eventuale investigaţii din partea organelor de Securitate, părinţii ai căror copii fugeau peste graniţă - în special cei cu funcţii în stat - trimiteau scrisori către conducere prin care se delimitau de gestul urmaşilor şi-şi reafirmau credinţa în partid. Pe file întregi, cei rămaşi acasă "se lepădau" oficial de copiii lor, pentru a evita eventuale probleme sau schimbări din funcţii înalte. Printre autorii unor asemenea gesturi, ce pot părea halucinante azi, se numără criticul literar George Ivaşcu, decedat în 1988.
O scrisoare găsită după 30 de ani
În noiembrie 1981, pe adresa CC al PCR, pe numele lui Nicolae Ceauşescu ajungea o scrisoare, în care, cu lux de amănunte, tatăl George Ivaşcu "se lepăda" în faţa "iubitului conducător", în cuvinte mari şi cu detalii personale, de gestul fiicei, Voichiţa, care alesese calea exilului.
Ivaşcu sublinia că a intervenit în repetate rânduri pe lângă Serviciul Paşapoarte pentru a o opri pe fiica sa şi reclama, formal, sistemul care a permis o astfel de "scăpare".
Deşi au izul unor "turnătorii" în toată regula, istoricii şi apropiaţii lui Ivaşcu pe care "Evenimentul zilei" i-a consultat au arătat că astfel de scrisori de desolidarizare erau de fapt formalităţi, menite să scutească de chinuri suplimentare familia rămasă acasă.
Însăşi fiica reputatului critic, aflată în prezent la Paris, a recunoscut că ştia de scrisoare încă de pe atunci, susţinând că era o formalitate la vremea a
