În această săptămână, două mari puteri îşi aniversează eroii: Rusia sărbătoreşte 50 de ani de la zborul legendar prin care Iuri Gagarin devenea primul om în spaţiu, iar Statele Unite amintesc de prima lansare a unei navete spaţiale, care a avut loc acum 30 de ani.

Când, în 1957, Uniunea Sovietică a lansat primul satelit artificial în spaţiu - celebrul Sputnik - cursa spaţială era deja în plină desfăşurare; încă din 1955, cele două mari puteri, fiecare reprezentând un sistem politic şi economic, începuseră să concureze pentru Cosmos. Arhitecţii programelor spaţiale erau Serghei Koroliov, aşa-zisul „proiectant-şef", al cărui nume a fost păstrat secret de oficialii sovietici până la moartea sa, în 1966, şi Wernher von Braun, un inginer german care, după ce lucrase pentru regimul nazist din Germania, unde construise rachetele V-2, fusese recrutat de către Statele Unite, dornice să folosească cunoştinţele sale în domeniu şi capacităţile sale intelectuale.

La început, cursa a fost dominată de Uniunea Sovietică; după prima mare victorie - lansarea lui Sputnik - a urmat a doua, un adevărat triumf, de această dată: pe 12 aprilie 1961, Iuri Gagarin a fost primul om care a ajuns în spaţiu, la bordul capsulei Vostok-1. Maşinăria sovietică de propagandă a vândut fapta lui Gagarin drept o dovadă a supremaţiei „Noului Om Sovietic" în faţa capitalismului american - şi pe moment, asta şi părea să fie, deşi numai trei săptămâni mai târziu şi americanii aveau să trimită un om în spaţiu - pe astronautul Alan Shephard. Totuşi, avea să treacă încă un an înainte ca un astronaut american, John Glenn, să reuşească să completeze o orbită a Terrei - ceea ce Gagarin făcuse la prima sa misiune.

Click pe imagini pentru a mări

Obiectivul următor: Luna

Pe 25 mai 1961, preşedintele John F. Kennedy a redefinit termenii Cursei Spaţiale, declarând în faţa Congresului că ur