Cam multă agitație a produs la noi anunțul complet inofensiv al detecției unor urme de iod radioactiv (I-131) în apa de ploaie și laptele de oaie colectate în perioada 27.03-02.04.2011 la Slănic-Prahova (http://arxiv.org/PS_cache/arxiv/pdf/1104/1104.0912v3.pdf), iod radioactiv provenit probabil de la Fukushima (Japonia). Ca de obicei, lipsa de măsură sau exagerarea publicistică în căutare de senzațional, este cauza “neliniștii“ stârnite.
Să analizăm puțin aceste rezultate. Valoarea maximă a activității iodului radioactiv măsurat este A=0,75 Becquerel/litru (20 pCi/l). Adică, în medie s-au observat 0,75 dezintegrări/sec de I-131. Daca acesta are timpul de înjumătățire T1/2 = 8 zile (sau constanta de dezintegrare l=0,693/T1/2=10-6/sec), inseamna că numărul total de atomi radioactivi dintr-un litru de apă este de N=A/l=0,75×106 atomi la un număr total de 3×1025 molecule de apă.
Acest raport este egal cu cel al dispersiei unei picături (0,025ml) în 1015 litri de apă (1012 tone apă), adică într-un râu cu lungime 100000 km, lățime 1km și adâncime 10m.
Publicarea acestor rezultate nu este de nici un fel un semnal de îngrijorare. Dimpotrivă, arată capacitatea noastră de a detecta urme infime de radioactivitate, pentru un eventual “early warning“ nuclear.
In Statele Unite, la University of California (http://enenews.com/radioactive-iodine-131-in-rainwater-sample-near-san-francisco-is-18100-above-federal-drinking-water-standard) pe data de 23 martie 2011, s-au detectat urme de iod radioactiv provenite de la Fukushima la nivel de 20,1 Becquerel/litru (543 pCi/l). Ceea ce înseamnă cam de 181 ori peste limita (3 pCi/l) permisă în Statele Unite a concentrației de iod-131 în apa potabilă. Limita maxim permisă de 3 pCi/l s-a considerat pentru consumul anual de apă al unei persoane, astfel încât doza anuală de radiație provenită din iod radioactiv, să nu dep
