Statul român este asaltat din toate părţile privind reorganizarea companiilor pe care le are în administrare. Deşi FMI cere privatizări sau falimente, iar investitorii străini vor aducerea la bursă a companiilor, management profesionist sau chiar reluarea vânzărilor de pachete majoritare, statul român ezită în luarea unor decizii concrete.
În continuare, directorii celor mai valoroase companii de stat din România sunt membri de partid, mulţi fără nicio experienţă în domeniul pe care au ajuns să-l gestioneze, iar mandatul lor durează tot atât de mult cât rezistă un ministru.
Totodată, puţinii directori din companiile de stat care totuşi cunosc domeniul pe care îl conduc se plâng că în consiliile de administraţie, forul în care se iau deciziile majore pentru o companie, sunt puşi oameni care nu înţeleg nimic, dar care fac parte din partidul potrivit.
În 2009 primele zece companii de stat în funcţie de pierderi au ajuns la un minus de aproape 700 de milioane de euro, printre acestea numărându-se CNH sau Termoelectrica. Costurile sociale care vin însă din restructurarea acestor firme s-au dovedit greu de asumat pentru autorităţi.
"Încercăm să nu pierdem niciun moment, dar avansăm în teoria paşilor mici, dar siguri. Sperăm să relansăm procesul de privatizare prin piaţa de capital", a declarat şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) Victor-Vlad Cazană în cadrul conferinţei Mediafax Talks about Restructuring Loss-Making Companies.
Atât de "mici, dar siguri" au fost paşii făcuţi în acest sens de către statul român, încât ultima listare a fost în 2007, cea a Transgaz. Romgaz, Hidroelectrica sau Nuclearelectrica aşteaptă de ani de zile să intre în rigul bursier, dar odată cu venirea crizei, şi aceste planuri au rămas tot la etapa de discuţii.
Cu ce ajută listările de 10-15%
Cu toate acestea
