Pionier în ale dansurilor de societate, Codruţ a lăsat concursurile pentru a-i învăţa pe ceilalţi să se mişte în ritm de vals, tango, rumba, samba sau cha-cha.

Chiar dacă trăieşte într-un oraş în care dansul sportiv nu a avut niciodată tradiţie, Codruţ Buciuman şi-a descoperit singur şi relativ devreme pasiunea pentru această combinaţie de artă şi sport. Avea 18 ani când a urmat un curs de iniţiere în dansuri de societate, curs care – după cum recunoaşte chiar el – a fost cam „apă de ploaie”. Norocul lui a fost că, în urma acestui curs, a participat la un congres naţional pentru tineri, unde a cunoscut un foarte bun instructor de dans din Oradea. A urmat o colaborare, prin care instructorul venea în fiecare weekend la Zalău, iar Codruţ, împrepună cu un grup de tineri de vârsta lui, petreceau câte opt – nouă ore pe zi învăţând de la acesta secretele dansului sportiv.

Locul V pe ţară la prima participare la un concurs

După numai câteva luni de antrenamente, Codruţ şi partenera lui, Simona, au progresat atât de mult încât au decis să participe la un concurs naţional de dans sportiv, unde s-au clasat pe locul V, o performanţă remarcabilă dat fiind faptul că era vorba despre prima participare într-un concurs de gen. Locul obţinut i-a adus şi un curs intensiv de instructori, aşa că imediat după revenirea acasă s-a apucat să-i înveţe şi pe alţii ceea ce ştia el. Şi face asta din 1994 încoace, adică de aproape 17 ani, cu o întrerupere de un an şi ceva pe perioada armatei.

Criza îi ţine pe copii departe de dans

Cursanţii lui favoriţi sunt copiii, cu care a format, de-a lungul timpului, mai multe trupe care evoluau în spectacolele organizate în oraş. „Au fost vremuri când aveam chiar şi câte trei – patru trupe, pe diferite niveluri de vârstă, în acelaşi timp”, spune Codruţ, cu o uşoară undă de regret în glas, cauzată de faptul că mult inc