Motto: Viaţa partidului în opoziţie e grea şi plină de privaţiuni. N-ai majoritate, n-ai putere, n-ai bani - pe scurt, n-ai niciun chichirez. Consecinţa: nimeni nu vrea să abandoneze corabia puterii doldora de bănet, cu toţii agăţându-se de ea ca de o "plută a meduzei".

Şi acum să vorbim de PSD. Un audit financiar, încheiat deunăzi în Kiseleff, arată că datoria istorică a partidului este de 6,6 milioane de euro. Ponta spune că, de când a preluat şefia, e cu plăţile la zi la utilităţi - ENEL, ROMGAZ, APĂ-CANAL - plus RAAPPS, şi că datoria dovedită de audit este "realizată" până la 31 decembrie 2009. "Un milliard de lei vechi, până în 2004, iar restul, sub Geoană, până la finele lui 2009".

Bun. Carevasăzică, pasivul falimentului produs de Geoană în partid, în noaptea petrecută la răscruce cu Vântu, bate de 6,6 milioane de euro, minus un mizilic de un miliard de lei, mai vechi. Aşa spun Ponta şi auditul.

Povestea mai spune că dubla mare - şase-şase milioane - a fost întoarsă pe plătit de Geoană de-a lungul mandatului său de lider, dar mai ales în campania electorală pentru prezidenţialele din 2009, cu gând creştinesc de parandărăt la prestatorii de servicii şi pomeni electorale după ce s-o alege preşedinte. Pe modelul tuturor candidaţilor care s-au ales şi care se respectă, odată căpătuit, liderul social-democrat şi-ar fi plătit, şi el, corect, datoriile către furnizori, de la bugetul statului, sub diferite forme. Pentru că, orice s-ar spune, 6,6 milioane de euro este o sumă anevoios de stins chiar şi dintr-un buzunar de şef de stat.

Numai că noaptea preşedinţiei lui Geoană a fost atât de scurtă, încât nici băncile n-au apucat să se deschidă, nici bugetele de investiţii să se-mpartă, prestatorii rămânând, pe cale de consecinţă, cu buzele umflate, iar partidul, cu o gaură substanţială în trezorerie.

Şi aici se produce cutremurul şi aler