La 15 ani s-a lansat pe scena de la Mamaia, la insistenţele mamei ei. Percepută drept cântăreaţă, Anca Ţurcaşiu este, de fapt, actriţă până în măduva oaselor. Artista de 41 de ani dezvăluie lucruri inedite din viaţa şi cariera ei (peste 25 de ani de la debut), cu o francheţe şi o naturaleţe demne de un Premiu Gopo!
Te-ai născut la Bucureşti, dar ai urmat Academia de Teatru şi Film din Târgu Mureş. Cum s-a întâmplat aşa, câtă vreme toată lumea încerca să ajungă să studieze în Capitală?
Am diploma de acolo, am stat în acest superb oraş doar două luni. Asta pentru că singura promoţie de artişti specializaţi în musical a trebuit să dea examenul de diplomă pe un teren neutru şi nu la Facultatea de Teatru şi Film din Bucureşti. Târgu Mureş este oraşul vieţii mele, sunt îndrăgostită de el şi de oamenii de acolo. Coincidenţa face ca acum să lucrez cu fiul rectorului care mi-a semnat diploma, cu Attila Beres, care este regizorul spectacolului la care repet de zor pentru rolul Rebeca, musical care se joacă cu succes în Germania, Austria şi Ungaria şi care va avea premiera în luna mai, la teatrul de operetă Ioan Dacian.
Lumea te percepe mai degrabă ca pe o cântăreaţă, decât ca pe o actriţă.
O aiureală! Nu sunt cântăreaţă, eu sunt actriţă! N-am vrut niciodată să cânt, pentru mine a fost doar o întâmplare. Pe vremea lui Ceauşescu s-a împământenit numele acesta pentru că eu apăream la televizor din trei în trei luni, că mai des nu aveam voie, cântând. Am luat şi premii la diferite festivaluri de muzică, dar nu m-am lăudat niciodată cu ele, tocmai pentru că nu le-am considerat adevărate realizări sau, mai bine zis, realizări care să mă reprezinte.
Mama ta te-a împins pe drumul acesta. Da, ea m-a împins să fac Şcoala Populară de Artă. Când am ajuns la Mamaia, în 1986, şi am văzut lumea care aştepta să cânt, aproape că am făcut pe mine! Însă pe scena de
