De cand statul roman este construit pe baze "moderne" - adica izvorate din ideologia iluminist-francmasonica a fondatorilor pasoptisti - apropierea dintre stat si Biserica este daunatoare pentru ultima. Motivul? Niciodata statul - de fapt, puterea care diriguieste statul vremelnic - nu se va apropia de Biserica decat cel mult din motive de instrumentalizare, motive oportuniste de a beneficia de influenta pe care aceasta (inca) o mai are asupra societatii. Iar acesta este cazul cel mai "bun", sau al raului cel mai mic, caci istoria relatiei stat-Biserica de la jumatatea sec. XIX incoace inseamna o istorie de lungi abuzuri, expropieri, prigoniri ale ierarhilor verticali, intruziuni in modul in care se face slujba sau in tipul de pictura folosit, restrangerea samavolnica a monahismului, influentarea in vederea adoptarii unor reforme seculariste etc. Si nici macar nu am intrat pe terenul "comunismului", acolo unde lucrurile au luat o amploare apocaliptica. Statul este gelos, in principal (fara sa mentionam agenda secularista de prea multe ori aflata la putere), pentru doua lucruri pe care le detine Biserica: influenta sociala si proprietatile materiale. A incercat in diverse forme ori sa o deposedeze de acestea prin forta, ori sa le foloseasca indirect, prin controlarea ei.Asadar, orice "dar" facut de puterea guvernamentala Bisericii este un "dar" interesat cu finalitate practica - votul. E modalitatea mai comoda a guvernantilor de a incerca sa isi pastreze electoratul sau a castiga unul nou decat in a guverna... bine o tara. Asa se face ca la noi asistam la o situatie care pare contrara tendintei manifestata in cealalta mare tara ortodoxa europeana pusa la jugul austeritatii si la stalpul infamiei datoriei publice - Grecia.

Continuarea o puteti citi pe http://www.razbointrucuvant.ro.

De cand statul roman este construit pe baze "moderne" - adica izvorat