Cu foarte mici excepţii, care doar confirmă regula, românul nu are vocaţie de afacerist. Valahul nu-i negustor sau mare comerciant. Nu are talent speculativ. E drept, pentru că de-a lungul veacurilor abia putea să supravieţuiască, să pună o pâine pe masa copiilor. Nu ne putem compara cu armenii, cu grecii, nicidecum cu evreii!

Pe plaiurile mioritice, a face afaceri înseamnă un ghişeft cu statul. Cam toate averile mari s-au făcut prin afaceri oneroase cu banii statului. Restul sunt mici găinării, ceva de genul să-ţi furi singur căciula. Un sport naţional, alături de oină!

Afacerile se simt, se fac instinctual, ceea ce nu-i cazul nostru. Cum nu avem această componentă în etosul naţional, e cazul să învăţăm să facem business. Profitul, în genere, nu se obţine doar printr- un schimb de Gâgă: cumperi ieftin şi vinzi scump. Empiric, nu poţi face bani! Eviţi taxele către stat şi devii un Rockefeller, un nabab! Şi arta comerţului se învaţă! Şi trebuie să o deprindem, mai ales că nu avem în gene un astfel de talent.

Petru Luhan e unul din europarlamentarii români. Şi a avut o idee bună: susţine programul european “Erasmus pentru tinerii antreprenori”. Zic că-i bună, pentru că trebuie să miroşi cum se fac afacerile europene. Trebuie dezvoltat, stimulat spiritul antreprenorial, competitivitatea. Nu mai merge cu rulmenţi la Stambul, cu blugi şi adidaşi în angrouri! Sau cu vânzarea de pământ moştenit! Gestul lui Luhan e cu atât mai binevenit, cu cât, după episodul Severin, suntem priviţi la Bruxelles ca nişte cioritori de ultimă speţă.