Timişoara ar trebui să se declare pe deplin mulţumită că a scos un punct cu Pandurii. Specialitatea casei, a terminat furibund şi a reuşit să egaleze tîrziu prin Zicu. În rest, s-a chinuit, sugerînd un motor gripat. A recunoscut-o însuşi Marian Iancu: “Arătăm din ce în ce mai prost, arătăm ca dracu’!”. Totuşi, în ciuda semieşecului, Poli a preluat şefia clasamentului, din care motiv e de presupus că va gestiona altfel finalul stagiunii. De văzut, numai că ulciorul merge de multe ori la apă, dar se mai şi sparge!
Surprinzător, gorjenii au fost vioara întîi în partida de pe Bega. Organizaţi şi ambiţioşi, nu şi-au pierdut cumpătul şi nu s-au retras la 2-1. Dimpotrivă, au continuat fără complexe, legat şi îndrăzneţ. Au semănat mai departe panică în careul lui Pantilimon şi le-a lipsit un singur minut să plece cîştigători. Dacă Pandurii ar fi învins, probabil că nici măcar fanii viola nu s-ar fi mirat. Strunindu-şi tristeţea, ar fi acceptat şi ei că oaspeţii au scăpat victoria printre degete.
De la un timp, echipa din Tîrgu Jiu e schimbată în bine, aşa a şi acumulat 10 puncte din ulti-mele 4 meciuri. Nu s-a salvat încă de la retrogradare, ocupă locul 14, dar respiră mai bine. Are aer şi speră cu temei. Înainte de a fi atribuite altcuiva, meritele îi aparţin lui -Petre Grigoraş, sub mîna căruia Pandurii chiar practică un fotbal de calitate, stilat. Încetînd să mai fie o pradă uşoară, se dovedeşte în stare să încurce pe oricine şi oriunde. Parcă a renăscut din propria-i cenuşă.
Dacă echipa s-a schimbat, Grigoraş a rămas acelaşi, modest şi muncitor, îndrăgostit de meserie şi dedicat acesteia. E omul cu sapa, nu cu mapa. La el nu ţin jumătăţile de măsură, intră pe teren numai jucătorii care pun suflet. Care vor şi care pot să lupte, cei cu adevărat serioşi. Altminteri, refuză să iasă în faţă, convins că misiunea lui, practic, pîinea lui, e să antreneze, nu
